Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămînzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturînd în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfîntă milă
ci-ntre sînge, vai, şi verdea
neînvinsa clorofilă.