Adolescenta

 

Tu eşti cîntecul meu de izbîndă.

Peste noapte cînd te înfăţişezi
în firele ploii,
intru surîzînd
sub cupolele tale de cristal,
uimit de bogăţia ta
şi mîngîi frîiele cailor tăi
bătute cu piatră de zamfir.

Eu voi încălca
pe-un armăsar alb
şi-mi voi agăţa ploile,
cercel sunător la ureche,
să mă auzi cînd trec.

Priveşte-mi ochii
cît de albaştri-mi sunt!
Mă gîndesc la Comună,
la bolţile-i înalte cît privirea.

Şi cînd rostesc numele ei de purbură
şi buzele mi se roşsec,
ce de-un sărut,
atunci ştiu că s-a făcut dimineaţă
şi mă grăbesc în întîmpinarea
soarelui.

Copyright@ - Alina Stan Ltd